Pe 6 februarie 2026, la ora 19:00, ora României, va fi lansată oficial noua mea melodie, „Mă am pe mine”. Este o piesă sinceră, construită din trăiri reale și din dorința de a transforma experiențele personale în muzică.

Fiecare lansare înseamnă un nou pas înainte și o continuare a drumului pe care l-am ales. Le mulțumesc tuturor celor care au fost alături de mine și mi-au susținut muzica până acum. Sprijinul vostru face diferența și îmi dă motivația să merg mai departe.

Premiera poate fi urmărită pe :

https://youtu.be/IFNjma8e8og?si=wS4DSWEFbfcdeDPL

Urmează o nouă melodie. Se numește Mă am pe mine. Este scrisă de mine și vorbește despre un lucru simplu. Sunt de ajuns eu. Nu am nevoie de cineva în plus ca să merg mai departe.

Videoclipul a fost filmat în Dubai în luna Octombrie 2025, alături de o echipă de profesioniști. Filmarea s-a întins pe mai multe zile, în locații diferite, cu atenție la detalii și la imagine. Totul a fost gândit să susțină mesajul piesei.

Este un proiect important pentru mine, făcut exact așa cum am simțit. În curând voi anunța data lansării

Piesa „Mă am pe mine” este finalizată. Am filmat videoclipul, într-o locație din Dubai in luna Octombrie 2025, într-un cadru care completează perfect mesajul piesei.

Este un proiect important pentru mine și abia aștept să îl împărtășesc cu

Am crescut în cartierul Nord din Caransebeș, un cartier despre care s-au spus multe lucruri, nu toate drepte. Pentru mine a fost locul unde m-am format. Am văzut oameni diferiți, situații grele, dar exact asta m-a ajutat să înțeleg devreme ce vreau și ce nu vreau să devin. Copilăria mea a fost frumoasă, simplă, trăită afară, cu mingea la picior.

Fotbalul a fost tot universul meu. Am jucat la echipa orașului, am trecut prin toate grupele de juniori și visul meu era clar. Voiam să ajung fotbalist. Nu aveam un plan B. Totul s-a oprit brusc la 18 ani, într-un accident de mașină petrecut în Jupa, chiar de Sfântul Andrei, de ziua mea de nume. În mașină erau mai mulți prieteni. Eu am fost singurul care a supraviețuit. Ceilalți au murit. Momentul acela m-a schimbat pentru totdeauna.

Am fost imobilizat în ghips, iar fotbalul s-a încheiat atunci. Ulterior, părinții mei m-au dus la o clinică privată din Ungaria. Acolo, medicii au descoperit că diagnosticul pus în Caransebeș fusese greșit. Aveam tasare de coloană și mai multe inele afectate, iar ghipsul trebuia scos de urgență. Decizia lor m-a ajutat să nu rămân cu sechele și să pot merge mai departe fără probleme fizice majore. Viețile prietenilor mei nu s-au mai putut întoarce. Nici acum nu i-am uitat. Uneori încă îi visez. Dorul rămâne.

La un an după acel accident, mi-a murit și iubita mea, o fată din Italia. A fost o altă lovitură grea, poate chiar mai greu de dus, dar am ales să continui. Nu pentru că a fost ușor, ci pentru că nu știam altă variantă.

Anii au trecut și am ajuns în prezent. Astăzi am o afacere în Germania, o clătitorie construită de la zero, în care am pus tot ce sunt. Este munca mea, riscul meu, visul meu. Pentru mine este cea mai tare clătitorie din Germania cu produse din Italia si Spania.

În paralel, muzica a rămas locul unde mă simt cel mai bine. Într-un singur an am lansat zece piese și am realizat două videoclipuri, unul dintre ele filmat profesionist, cu echipă completă, în Italia, pe malul mării. Muzica nu este un hobby. Este modul meu de a spune lucruri pe care nu le-am putut spune altfel.

Povestea mea nu este despre tragedii, ci despre mers înainte. Despre a cădea și a continua. Despre a nu uita, dar a trăi.

Muzica nu este o poveste frumoasă pentru toată lumea. Din exterior pare ușor, pare distracție, pare succes peste noapte. În realitate, este una dintre cele mai dure lumi în care poți intra.

În muzică nu te așteaptă nimeni. Nu există un drum clar, nu există garanții și aproape nimeni nu vine să te ia de mână. Dacă nu ești puternic, renunți. Simplu.

Sunt momente în care muncești mult și nu se întâmplă nimic. Postezi, lansezi, investești timp și bani, iar reacțiile sunt puține sau lipsesc. Acolo se face diferența. Unii se opresc și spun că nu merită. Alții merg mai departe, chiar și când doare.

În lumea asta, sprijinul real este rar. Mulți te încurajează doar când lucrurile merg bine. Când e greu, rămâi singur cu gândurile tale, cu îndoiala și cu întrebarea dacă are sens să continui.

Am învățat că muzica nu te iartă. Te testează constant. Te pune la încercare ca om, nu doar ca artist. Îți cere răbdare, nervi tari și o credință în tine pe care nu ți-o poate da nimeni din exterior.

Cine rezistă nu o face pentru aplauze rapide. Rezistă pentru că simte că asta este drumul lui, chiar și atunci când nimeni nu vede, nimeni nu ajută și nimeni nu promite nimic.

Asta este realitatea muzicii. Dură, tăcută și nemiloasă cu cei slabi. Dar corectă cu cei care nu renunță.

https://youtu.be/QfFLKCtNx48

Am filmat acest interviu pe malul mării, într-un moment liniştit, în care am simțit nevoia să spun exact cum s-a născut piesa «Te Caut». Vorbesc despre emoţia din spatele melodiei, despre trăirile personale. Este un dialog sincer, fără scenariu, exact aşa cum a fost și povestea acestei piese.